Definiția cu ID-ul 673477:
hoț m. (probabil, din răd. slavă hot- și hvat-, de unde vine poftă și înșfac [Bern. 1, 398 și 407]. Cp. și cu înhaț și cu moț, pin aluz. la căcĭula moțată a hoților orĭ a Moților din Ardeal. D. hoț numele Huțanilor saŭ Huțulilor în Bucov.). Fur, acela care fură. Fig. Fam. Epitet glumeț unuĭ șiret. – Fem.
hoață și
hoțoaĭcă, pl. e. – În vest și
oț (VR. 1927, 5, 156, de doŭă orĭ). V.
tîlgar. Ot C3 A2nji dex online | sinonim
Ot C3 A2nji definitie